am hotarat sa scriu o carte.
este vorba de cartea pe care am gandit-o cu candel in timpul in care el a venit in romania dupa 10 ani. apoi stiu ca adina , fiica mea a spus sa scriu cartea vietii mele. apoi toate fetele mele au spus acelasi lucru. dar cand una din fetele mele , annie, a spus aceasta, mi-am adus aminte de toate personele care m-au indemnat la acest lucru. am patit si eu ca ion creanga cu mihai eminescu.
acum am inceput acest lucru. toti cunoscutii si prietenii mei ma incurajeaza sa scriu acest lucru. mai ales cei care cunosc o parte din viata mea.
multi se vor regasi in aceasta carte pentru ca am multi prieteni. iar pe unii ii port in sufletul si in rugaciunile mele.
le multumesc pe aceasta cale lor si celor ce ma iubesc atat de mult. deasemenea ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca a ingaduit sa vina si aceste timpuri peste mine, sa-mi dea putere si aducere aminte a ceea ce am trait;placute si ne placute. si mai ales sa retraiesc cosmarurile si toate suferintele vietii mele. amintiri aduse in prezent.
14 iunie 2010
12 mai 2010
trecutul
aproximativ toti oamenii spun ca trecutul nu are valoare.
daca nu era trecutul ,nu putea exista prezentul. daca toate acestea nu ar fi existat atunci nici viitorul , la care nutrim cu totii fara nici o exceptie , nu ar fi existat.
trecutul are simbolul lui. trebuie sa-l luam in considerare.
trecutul sunt stramosii nostri , sunt ideile noastre vechi , sunt trairile care ne-au marcat , in mod deosebit sentimentele pe care le-am trait si mai ales cele pe care am fi vrut sa le traim dar le-am pierdut.
ce a fost candva , nu se va mai intoarce niciodata :persoane pe care le-am cunoscut, pe care le-am iubit ,poate le-am urat , care au fugit , care au murit. intalniri la care nu am fost si am regretat mai tarziu , batjocurile care le-am facut la adresa altora , si altii la adresa noastra. dar si inconstiinta noatra cu care am trait o buna parte din viata. lipsa educatiei , lipsa comunicarii , neintelegerea , si alte multe si foarte multe evenimente placute sau mai putin placute.
train diferit unii de altii, uneori nu tinem cont unii de altii , alteori nu ne potrivim unii cu altii.
in acelasi timp avem in comun acest pamant care ne suporta .avem comunitateas in care traim si deci avem aceiasi stramosi , aceiasi martiri , aceiasi eroi ai neamului sau comunitatii din care facem parte. si totusi....chiar daca vorbim aceeasi limba , chiar daca avem aceeasi tara , aceleasi evenimente majore , nu ne intelegem. nu ne intelegem in familiile noastre ! in orice societate familia este nucleul. dar tocmai familia se distruge prima. eu cred ca este cea mai grea incercare a omenirii. aici mor toate sperantele , toate dorintele , toate visele.
evident , nu esti oprit sa mai visezi. si chiar daca vrei sa nu visezi tot nu poti. dar la ce mai visezi? in ce se schimba visele de alta data ? ce vise noi ii iau locul?
visele sunt deja viitorul. dar trebuie sa avem rabdare cu noi insine pentru ca intre trecut si viitor este prezentul cu care nu avem rabdare.
ce ne ofera prezentul ? dezamagirile trecutului ? dar de ce sa ne legam de trecut cand el este gata si ne intereseaza prezentul? pentru ca trecutul face inca parte din viata noastra . el este stocat acolo undeva. si in toate actiunile tale el va fi pentru cu tine. el are valoarea lui.
de unde stii sigur ca un lucru nu mai trebuie sa-l faci niciodata? pentru ca ai deja experianta a ceea ce ai trait rau si nu ti-a adus binele.
biblia vorbeste despre aceste lucruri. si Dumnezeu spune numele Lui. spune ca numele Lui este "eu sunt cel ce sunt". si mai spune "eu sunt alfa si omega"sau "Eu nu am sfarsit si nu am inceput".
noi , de unde incepem si unde sfarsim? si noi suntem vesnici. dar vesnicia nu o cantarim aici , acum. aici ne cantarim vorbele , faptele.
acum ma intorc la ceea ce sunt eu.
nimeni nu stie cine sunt , cum sunt. nu pot sa arat asta. iar cine ma cunoaste a murit. si mi-am dorit sa nu ma fi cunoscut. MIE nu mi-a servit la nimic. nu m-a salvat de la nenorociri. nu m-a invatat decat sa nu am incredere pentru ca neincrederea a fost lucrata in mine. si multe altele au fost sadite in sufletul meu si cu acestea sa incercat sa-mi schimbe inima. dar nu s-a putut. in inima am ramas puternica. aceea nu poate fi schimbata. nici mintea mea nu a fost schimbata. dar mi-am ales oameni severi cu ajutorul carora m-am indreptat inca din tineretea mea. trebuie sa spun ca pentru mine copilaria a fost dezastrul. de acolo porneste totul. eu sunt pe aceasta lume cu un trecut zdruncinat din temelii dar care m-a intarit si nu m-a distrus.
Dumnezeu a fost cu mine si m-a aparat. daca trebuie sa spun cum am ajuns intreaga pana aici , nu stiu sa spun. doar a fost un timp trecut si acum fac legatura cu viitorul traindu-mi prezentul care inseamna fiecare secunda din viata mea care trece.
acest subiect l-a descoperit adina in mine. eu am gandit la acestea doar o data in viata mea dar fara sucesul de a ma descoperi . probabil ca nu era timpul. asa cred eu acum idiferent de ceea ce am scris sau voi scrie de aici inainte.
in memoria mea ramane tot trecutul fie ca vreau sau ca nu vreau...fie ca pot sau nu pot la un momentdat sa spun ceva din amintiri , ea este acolo.
tot trecutul meu este format din ceea ce a fost candva prezent . dar si viitorul va fi format din mai multe evenimente ale prezentului. prezentul este infinit; nu trecutul si nu viitorul. ele sunt formate din prezentul infinit. asa stau lucrurile in mintea mea si nu pot fi intoarse altfel.
ceea ce am scris am trait , am experimentat.
daca nu era trecutul ,nu putea exista prezentul. daca toate acestea nu ar fi existat atunci nici viitorul , la care nutrim cu totii fara nici o exceptie , nu ar fi existat.
trecutul are simbolul lui. trebuie sa-l luam in considerare.
trecutul sunt stramosii nostri , sunt ideile noastre vechi , sunt trairile care ne-au marcat , in mod deosebit sentimentele pe care le-am trait si mai ales cele pe care am fi vrut sa le traim dar le-am pierdut.
ce a fost candva , nu se va mai intoarce niciodata :persoane pe care le-am cunoscut, pe care le-am iubit ,poate le-am urat , care au fugit , care au murit. intalniri la care nu am fost si am regretat mai tarziu , batjocurile care le-am facut la adresa altora , si altii la adresa noastra. dar si inconstiinta noatra cu care am trait o buna parte din viata. lipsa educatiei , lipsa comunicarii , neintelegerea , si alte multe si foarte multe evenimente placute sau mai putin placute.
train diferit unii de altii, uneori nu tinem cont unii de altii , alteori nu ne potrivim unii cu altii.
in acelasi timp avem in comun acest pamant care ne suporta .avem comunitateas in care traim si deci avem aceiasi stramosi , aceiasi martiri , aceiasi eroi ai neamului sau comunitatii din care facem parte. si totusi....chiar daca vorbim aceeasi limba , chiar daca avem aceeasi tara , aceleasi evenimente majore , nu ne intelegem. nu ne intelegem in familiile noastre ! in orice societate familia este nucleul. dar tocmai familia se distruge prima. eu cred ca este cea mai grea incercare a omenirii. aici mor toate sperantele , toate dorintele , toate visele.
evident , nu esti oprit sa mai visezi. si chiar daca vrei sa nu visezi tot nu poti. dar la ce mai visezi? in ce se schimba visele de alta data ? ce vise noi ii iau locul?
visele sunt deja viitorul. dar trebuie sa avem rabdare cu noi insine pentru ca intre trecut si viitor este prezentul cu care nu avem rabdare.
ce ne ofera prezentul ? dezamagirile trecutului ? dar de ce sa ne legam de trecut cand el este gata si ne intereseaza prezentul? pentru ca trecutul face inca parte din viata noastra . el este stocat acolo undeva. si in toate actiunile tale el va fi pentru cu tine. el are valoarea lui.
de unde stii sigur ca un lucru nu mai trebuie sa-l faci niciodata? pentru ca ai deja experianta a ceea ce ai trait rau si nu ti-a adus binele.
biblia vorbeste despre aceste lucruri. si Dumnezeu spune numele Lui. spune ca numele Lui este "eu sunt cel ce sunt". si mai spune "eu sunt alfa si omega"sau "Eu nu am sfarsit si nu am inceput".
noi , de unde incepem si unde sfarsim? si noi suntem vesnici. dar vesnicia nu o cantarim aici , acum. aici ne cantarim vorbele , faptele.
acum ma intorc la ceea ce sunt eu.
nimeni nu stie cine sunt , cum sunt. nu pot sa arat asta. iar cine ma cunoaste a murit. si mi-am dorit sa nu ma fi cunoscut. MIE nu mi-a servit la nimic. nu m-a salvat de la nenorociri. nu m-a invatat decat sa nu am incredere pentru ca neincrederea a fost lucrata in mine. si multe altele au fost sadite in sufletul meu si cu acestea sa incercat sa-mi schimbe inima. dar nu s-a putut. in inima am ramas puternica. aceea nu poate fi schimbata. nici mintea mea nu a fost schimbata. dar mi-am ales oameni severi cu ajutorul carora m-am indreptat inca din tineretea mea. trebuie sa spun ca pentru mine copilaria a fost dezastrul. de acolo porneste totul. eu sunt pe aceasta lume cu un trecut zdruncinat din temelii dar care m-a intarit si nu m-a distrus.
Dumnezeu a fost cu mine si m-a aparat. daca trebuie sa spun cum am ajuns intreaga pana aici , nu stiu sa spun. doar a fost un timp trecut si acum fac legatura cu viitorul traindu-mi prezentul care inseamna fiecare secunda din viata mea care trece.
acest subiect l-a descoperit adina in mine. eu am gandit la acestea doar o data in viata mea dar fara sucesul de a ma descoperi . probabil ca nu era timpul. asa cred eu acum idiferent de ceea ce am scris sau voi scrie de aici inainte.
in memoria mea ramane tot trecutul fie ca vreau sau ca nu vreau...fie ca pot sau nu pot la un momentdat sa spun ceva din amintiri , ea este acolo.
tot trecutul meu este format din ceea ce a fost candva prezent . dar si viitorul va fi format din mai multe evenimente ale prezentului. prezentul este infinit; nu trecutul si nu viitorul. ele sunt formate din prezentul infinit. asa stau lucrurile in mintea mea si nu pot fi intoarse altfel.
ceea ce am scris am trait , am experimentat.
3 decembrie 2008
Alta amintire
lucrand la masina de brodat , mi-am adus aminte ca intr-o zi m-am chinuit mult sa adorm copiii la ora pranzului. cand am crezut ca am reusit au iesit copii afara sa se joace si s-au oprit ca de obicei pe piatra cea mare de la poarta mea. se intelege ca am sarit sa inchid geamul oricat de cald era. dar am suparat tare pentru ca era in zadar. asadar am luat o hotarare.
la poarta bunicii mele era o bancanu prea rea.
pe-atunci slujea drumetului grabit
pentru odihna sa.
astazi nu vreau sa am o bancala poarta mea.
ea nu-si mai are rostu`acela.e altceva.
am vrut s-ascund si piatra mare,
sa nu mai fie chiar nimic.
sa nu mai fie galagia carealunga somnul celor mici.
insemnarile mele de astazi se incheie ca un elefant. din lipsa de timp
la poarta bunicii mele era o bancanu prea rea.
pe-atunci slujea drumetului grabit
pentru odihna sa.
astazi nu vreau sa am o bancala poarta mea.
ea nu-si mai are rostu`acela.e altceva.
am vrut s-ascund si piatra mare,
sa nu mai fie chiar nimic.
sa nu mai fie galagia carealunga somnul celor mici.
insemnarile mele de astazi se incheie ca un elefant. din lipsa de timp
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
