lucrand la masina de brodat , mi-am adus aminte ca intr-o zi m-am chinuit mult sa adorm copiii la ora pranzului. cand am crezut ca am reusit au iesit copii afara sa se joace si s-au oprit ca de obicei pe piatra cea mare de la poarta mea. se intelege ca am sarit sa inchid geamul oricat de cald era. dar am suparat tare pentru ca era in zadar. asadar am luat o hotarare.
la poarta bunicii mele era o bancanu prea rea.
pe-atunci slujea drumetului grabit
pentru odihna sa.
astazi nu vreau sa am o bancala poarta mea.
ea nu-si mai are rostu`acela.e altceva.
am vrut s-ascund si piatra mare,
sa nu mai fie chiar nimic.
sa nu mai fie galagia carealunga somnul celor mici.
insemnarile mele de astazi se incheie ca un elefant. din lipsa de timp
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Bine te-ai intors in lumea blogurilor. Eram suprinsa sa vad ca ai scris ceva. Stii, si Aric scrie in poezie de multe ori. Mi-a scris multe poezi pana acum si tot timpul incearca sa rimeze si reuseste destul de bine. Hai, scrie-mi si mie o poezie sau fa sa rimeze. :D
buna sora miron
imi pare bine ca faci si tu un blog. din pacate nu inteleg tot, dar incerc.
ruth (a fosta sora jakob din elvetia)
Trimiteți un comentariu