acum , dupa atata timp de la infiintarea blogului meu, incep sa scriu pentru copiii mei si pentru tot omul care , din intamplare sau intentionat va citi acestea .
acum cand stiu ca nepotii mei vor pleca asa cum copiii mei au plecat, ma gandesc in urma la ce a fost. am nepotei deosebiti;am facut pentru ei ce am putut si chiar daca eu am fost severa , ei ma iubesc. am trecut prin multe impreuna si am invatat multe unii de la altii.
aici voi pune niste poezii pe care le-am facut in urma fiecarei reusite.
          eu stau in casa cum nu stau
          vecinii de la tara
          si cu pisica si catel
          din cand in cand un soricel
          sa umple viata mea si-a lor
                                     a nepoteilor.
          doi nepotei am; doua flori,
          un baietel si-o fata.
          eu stiu ca viata lor din rai
                             le este masurata.
          si sunt severa azi cu ei
          cand se umple paharul,
          dar sunt copii acum si ei
          cum eram eu odinioara.
          cand vreau sa le citesc povesti
          ei , chiar atunci nu au astampar
          dac`ar putea , ar cobora in beci
          cu tot cu podina si scanduri.
          la masa cand suntem cu toti
          stam si-asteptam cuminti,
          cuvintele de la nepoti
          in rugaciuni fierbinti.
          ionut , cand fi-va preot sfant
          in lumea asta mare,
          si muntii s-or urni din loc
          si marea cat de mare.
          o, Dumnezeule din cer
          ce mandra sunt cu tine!
          c-ai ajutat nepotii mei
          sa spuna rugaciune.
         pentru aceasta-s pe pamant
         si mai am o lucrare,
         sa semplineasca voi acum,
         cat mai sunt pe picioare.
      am avut si momente neplacute din partea slujitorilor raului , in fata carora am invins.  am scris si pentru aceste momente care mi-au furat timpul si energia necesare altor treburi mai mari si mai bune de facut. am intalnit o persoana care voia sa ma oblige sa las nepotelul meu doar cu ea.  cum puteam eu sa fac asta , cand pe chipul ei nu se vede chipul lui Hristos? cand prin cuvintele lor descoperi tainele raului.
                                                                tu esti ca ciuma-n trupul tau,
                                                                la spirit esti ca moartea,
                                                                esti slujitorul celui rau.
                                                                aceasta ti-e chemarea?
                                                                pui de naparca te numesti
                                                                pentru ca lucrezi raul.
                                                                de ce sunteti lasati sa fiti,
                                                                stie Mangaietorul!
                                                                si totusi voi printre noi stati
                                                                sa facem ce e bine,
                                                                cu tot ce-a lasat Dumnezeu
                                                                la tine si la mine.
                                                                te plangi cu noi cei buni acum
                                                                ca traim vremuri grele
                                                                dar niciodata n-ai gandi
                                                                cum sa treci peste ele.
                                                                sa nu simti greutatea lor
                                                                facand in lume bine  
                                                                sa fii si tu un slujitor
                                                                curat in mana Domnului
                                                                curand venivor vremuri noi
                                                                vremuri de judecata
                                                                stiu ca de tine-mi va fi dor
                                                                naparca-mpovarata.
                                                                si inc`as vrea sa te ajut,
                                                                dac-as putea acuma.
                                                                caci daca timpul sa-mplinit,
                                                                mie nu-mi e totuna.
                                                                 caci si tu stii;am suflet bun
                                                                 si-as vrea sa te salvez cumva.
                                                                 nici Domnul n-o va face-acum
                                                                 caci nu e vrerea ta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
frumoasa scriitura
Ca bine zici mamaie! Bine ca te-ai apucat. Sper ca nu vei scrie numai cand ai o poiezie pe suflet, ci si cand mai ai si vesti si poze...
Eu sunt la munca si ma plictisesc. Am numai doua studente intoata sala, asa ca m-am gandit sa citesc blogul la toata lumea.
Trimiteți un comentariu